pagini de jurnal......

“De ce aleg oamenii?


Ne nastem sub semnul intrebarii……….asa venim pe lume, chestie de alegere
Cineva alege sa ne aduca pe lume.
Apoi, incepem incet incet sa invatam sa alegem noi insine
Din copilarie pe baza alegerilor se intampla tot ceea ce traim: alegem o culoare
O jucarie, o mancare, sa spunem sau sa nu spunem ceva…….sir interminabil de alegeri
Nimeni nu a descoperit prin ce mecanism facem aceste alegeri, se stie doar ca ele ne definesc viata


De ce iubesc oamenii?


Ne nastem sub semnul iubirii………asa venim pe lume, asa ar fi dat sa fie normal, sa ne nastem din iubire
Cineva alege sa iubeasca pe altcineva si ei doi impreuna aleg sa ne aduca pe lume
Apoi, incet incet , incepem sa invatam sa iubim noi insine
Din copilarie, iubind, incarcand afectiv ceea ce e in jurul nostru, pe baza acestui fenomen se intampla tot ceea ce traim : iubim mama, iubim tatal, iubim perna moale si cu miros de levantica, iubim un suras, un glas, o jucarie……………sir interminabil de iubiri, aparent marunte
Nimeni nu a descoperit prin ce mecanism ajungem sa iubim………se stie doar ca iubirea ne defineste viata


Curios!

Logic, rezulta ca alegere=iubire………


Am ales sa cunosc un barbat atipic, care nu seamana cu nimic din ceea ce am intalnit pana acum; logic, am ales sa-l iubesc???
Nu am descoperit prin ce mecanism am facut aceasta alegere, stiu doar ca aceasta iubire imi defineste viata acum.



Rade deseori……..si rasul lui rasuna in mintea mea chiar si cand nu e langa mine
Cateodata fuge in el…….acolo, undeva, are el un coltisor…….se ascunde acolo
E tulburator de trist cateodata……….si plin de amintiri ca o carte de povesti, ai tot sta sa-l asculti……..
Taie felii, felii marunte din el si da tuturor din jur………”luati fratilor!……..la mine se regenereaza!”, uimitor………egoismul nu a fost prezent cand ursitoarele i-au daruit defecte si calitati
S-a chinuit indelung si meticulos sa impatureasca fiecare bucatica rupta din sufletul lui……..a asezat bucatelele una langa alta si apoi iar le-a impaturit………i-a luat ceva vreme
Si pentru ca nu se legau foarte bine intre ele, a unit bucatelele cu amintiri frumoase
Elaborata treaba……..sa pansezi asa fiecare bucata de suflet
Cateodata refuza sa vada ambalajul mare si mult care tine laolalta sufletul lui, cateodata inevitabil il vede si ar vrea sa gaseasca ceva cu care sa sudeze totul…….sa scape de amestecul aproape daunator creat cu atata truda
E ca un pansament……….e foarte bun o perioada, te fereste de rele si te ajuta sa te vindeci…….dar trebuie scos la un moment dat, rana trebuie scoasa la lumina,la aer, expusa, asa se incheie un proces de vindecare
Ma intreb daca stie asta
Ma intreb daca vede asta
Se aseamana mult cu broscutele testoase……………el insusi pare a fi una………are nevoie de carapacea in care sa se ascunda , are nevoie de caldura, are nevoie de o insula pe care sa vina mereu ………
Nu stie ca asociem perceptii din mintea noastra cu ce se afla in jur, cu ce alegem sa avem in jur……..sau poate stie, dar nu a cantarit cu aceasta masura niciodata lucrurile
Ma minunez cata intuitie are………..foloseste acea parte din creier pe care omul de rand de obicei o lasa in latenta…….(e mai comod pentru ei sa se anchilozeze acea parte de creier undeva in adolescenta si sa ramana asa tot restul vietii), de ce?
Pentru simplul fapt ca folosind partea asta de minte alegi sa fii nemultumit, alegi sa nu stii niciodata sigur, alegi sa cercetezi, sa obosesti cautand si afland……..
Ii place sa afle gandurile oamenilor, sa desluseasca o amprenta a lui in fiecare din ceilalti……o matrice universala care sa-l convinga ca e pe drumul cel bun
Povesteste straniu……….te duce fara sa vrei in ambientul pe care el il vede mental, cu usurinta……..vezi culorile, simti senzatiile…….e imposibil sa nu te transpui cand il asculti
Imi pare rau ca pe umeri duce un bagaj nociv si greu………e mai rau ca furnica, ce poate cara de 10 ori greutatea ei, si se ambitioneaza sa care bagajul constient fiind ca undeva exista un capat de drum
Face pauze, lasa bagajul jos, se odihneste putin, cat sa poata continua, dar atat, asta e singura concesie pe care o poate face, asa si-a impus, asa a ales (sa se pedepseasca poate)
Uneori tresare in somn……..precum un copil speriat
Alteori doarme senin…….cu un zambet strengaresc in coltul gurii

Ar iubi, mult de tot, dar se teme sa o faca……….chiar daca intuieste ca asta e calea experienta ii spune ca el, cumva, nu poate sa mai lase pe cineva sa mai pipaie in voie sufletul lui…..cam ce a iubit i-a fost luat de langa el………..
Nu intelege de ce, ar vrea sa stie, cauta un raspuns……..
Iubirea nu mai e decat in amintiri………copilul mult dorit pare a fi la 1000 de ani lumina…….
Toate drumurile pe care merge se desfac si se bifurca in alte zeci si zeci de drumuri………spunea odata ca e usor sa te ratacesti……….

Am incercat sa mi-l imaginez gol de toate cele lumesti………sa-l vad doar ca suflet
Si am reusit!
Asociind senzatiile, perceptiile si reprezentarile despre EL, cu ochii mintii am vazut cum e…….
E ca un bloc inalt si zvelt , construit armonios si drept, direct spre cer, cu o fundatie rezistenta, pe langa care el a ridicat numeroase schele, handy man!
Tot repara el mereu cate ceva, tot nemultumit de el, tot strange si curata petele lasate de altii, care nu au avut atata grija de sufletul lui…….mai pune cate o bucatica la locul ei dupa ce cineva neatent sau rauvoitor a rupt-o de acolo
De atata vreme stau schelele astea pe langa bloc, de el chiar a ajuns sa creada ca datorita lor sta in picioare toata cladirea………le simte protectoare, stie cu ochii inchisi sa se catere pe ele pana sus si sa repare repede ce s-a stricat
Dar schele astea sunt doar niste amarate de scandurele
Subrede
Nu inseamna nimic pe langa maiastra cladire ce rasare dintre ele
Daca le-ar darama de maine si le-ar indeparta………ar ramane la vedere o mandrete de cladire, impunatoare, armonioasa, pe ale carei ziduri a mai lasat timpul cate o urma…….dar trecerea timpului nu a facut decat sa ii dea un aer mai aristocratic si nobil
Si nu ar fi nimic in neregula ca e asa, doar ca EL nu stie asta
Nu reuseste sa vada……..
Leaga mereu cu sarmulite peste sarmulite schelele , sa reziste inca un an, inca o luna, inca o zi……”