pagini de jurnal......

“De ce aleg oamenii?


Ne nastem sub semnul intrebarii……….asa venim pe lume, chestie de alegere
Cineva alege sa ne aduca pe lume.
Apoi, incepem incet incet sa invatam sa alegem noi insine
Din copilarie pe baza alegerilor se intampla tot ceea ce traim: alegem o culoare
O jucarie, o mancare, sa spunem sau sa nu spunem ceva…….sir interminabil de alegeri
Nimeni nu a descoperit prin ce mecanism facem aceste alegeri, se stie doar ca ele ne definesc viata


De ce iubesc oamenii?


Ne nastem sub semnul iubirii………asa venim pe lume, asa ar fi dat sa fie normal, sa ne nastem din iubire
Cineva alege sa iubeasca pe altcineva si ei doi impreuna aleg sa ne aduca pe lume
Apoi, incet incet , incepem sa invatam sa iubim noi insine
Din copilarie, iubind, incarcand afectiv ceea ce e in jurul nostru, pe baza acestui fenomen se intampla tot ceea ce traim : iubim mama, iubim tatal, iubim perna moale si cu miros de levantica, iubim un suras, un glas, o jucarie……………sir interminabil de iubiri, aparent marunte
Nimeni nu a descoperit prin ce mecanism ajungem sa iubim………se stie doar ca iubirea ne defineste viata


Curios!

Logic, rezulta ca alegere=iubire………


Am ales sa cunosc un barbat atipic, care nu seamana cu nimic din ceea ce am intalnit pana acum; logic, am ales sa-l iubesc???
Nu am descoperit prin ce mecanism am facut aceasta alegere, stiu doar ca aceasta iubire imi defineste viata acum.



Rade deseori……..si rasul lui rasuna in mintea mea chiar si cand nu e langa mine
Cateodata fuge in el…….acolo, undeva, are el un coltisor…….se ascunde acolo
E tulburator de trist cateodata……….si plin de amintiri ca o carte de povesti, ai tot sta sa-l asculti……..
Taie felii, felii marunte din el si da tuturor din jur………”luati fratilor!……..la mine se regenereaza!”, uimitor………egoismul nu a fost prezent cand ursitoarele i-au daruit defecte si calitati
S-a chinuit indelung si meticulos sa impatureasca fiecare bucatica rupta din sufletul lui……..a asezat bucatelele una langa alta si apoi iar le-a impaturit………i-a luat ceva vreme
Si pentru ca nu se legau foarte bine intre ele, a unit bucatelele cu amintiri frumoase
Elaborata treaba……..sa pansezi asa fiecare bucata de suflet
Cateodata refuza sa vada ambalajul mare si mult care tine laolalta sufletul lui, cateodata inevitabil il vede si ar vrea sa gaseasca ceva cu care sa sudeze totul…….sa scape de amestecul aproape daunator creat cu atata truda
E ca un pansament……….e foarte bun o perioada, te fereste de rele si te ajuta sa te vindeci…….dar trebuie scos la un moment dat, rana trebuie scoasa la lumina,la aer, expusa, asa se incheie un proces de vindecare
Ma intreb daca stie asta
Ma intreb daca vede asta
Se aseamana mult cu broscutele testoase……………el insusi pare a fi una………are nevoie de carapacea in care sa se ascunda , are nevoie de caldura, are nevoie de o insula pe care sa vina mereu ………
Nu stie ca asociem perceptii din mintea noastra cu ce se afla in jur, cu ce alegem sa avem in jur……..sau poate stie, dar nu a cantarit cu aceasta masura niciodata lucrurile
Ma minunez cata intuitie are………..foloseste acea parte din creier pe care omul de rand de obicei o lasa in latenta…….(e mai comod pentru ei sa se anchilozeze acea parte de creier undeva in adolescenta si sa ramana asa tot restul vietii), de ce?
Pentru simplul fapt ca folosind partea asta de minte alegi sa fii nemultumit, alegi sa nu stii niciodata sigur, alegi sa cercetezi, sa obosesti cautand si afland……..
Ii place sa afle gandurile oamenilor, sa desluseasca o amprenta a lui in fiecare din ceilalti……o matrice universala care sa-l convinga ca e pe drumul cel bun
Povesteste straniu……….te duce fara sa vrei in ambientul pe care el il vede mental, cu usurinta……..vezi culorile, simti senzatiile…….e imposibil sa nu te transpui cand il asculti
Imi pare rau ca pe umeri duce un bagaj nociv si greu………e mai rau ca furnica, ce poate cara de 10 ori greutatea ei, si se ambitioneaza sa care bagajul constient fiind ca undeva exista un capat de drum
Face pauze, lasa bagajul jos, se odihneste putin, cat sa poata continua, dar atat, asta e singura concesie pe care o poate face, asa si-a impus, asa a ales (sa se pedepseasca poate)
Uneori tresare in somn……..precum un copil speriat
Alteori doarme senin…….cu un zambet strengaresc in coltul gurii

Ar iubi, mult de tot, dar se teme sa o faca……….chiar daca intuieste ca asta e calea experienta ii spune ca el, cumva, nu poate sa mai lase pe cineva sa mai pipaie in voie sufletul lui…..cam ce a iubit i-a fost luat de langa el………..
Nu intelege de ce, ar vrea sa stie, cauta un raspuns……..
Iubirea nu mai e decat in amintiri………copilul mult dorit pare a fi la 1000 de ani lumina…….
Toate drumurile pe care merge se desfac si se bifurca in alte zeci si zeci de drumuri………spunea odata ca e usor sa te ratacesti……….

Am incercat sa mi-l imaginez gol de toate cele lumesti………sa-l vad doar ca suflet
Si am reusit!
Asociind senzatiile, perceptiile si reprezentarile despre EL, cu ochii mintii am vazut cum e…….
E ca un bloc inalt si zvelt , construit armonios si drept, direct spre cer, cu o fundatie rezistenta, pe langa care el a ridicat numeroase schele, handy man!
Tot repara el mereu cate ceva, tot nemultumit de el, tot strange si curata petele lasate de altii, care nu au avut atata grija de sufletul lui…….mai pune cate o bucatica la locul ei dupa ce cineva neatent sau rauvoitor a rupt-o de acolo
De atata vreme stau schelele astea pe langa bloc, de el chiar a ajuns sa creada ca datorita lor sta in picioare toata cladirea………le simte protectoare, stie cu ochii inchisi sa se catere pe ele pana sus si sa repare repede ce s-a stricat
Dar schele astea sunt doar niste amarate de scandurele
Subrede
Nu inseamna nimic pe langa maiastra cladire ce rasare dintre ele
Daca le-ar darama de maine si le-ar indeparta………ar ramane la vedere o mandrete de cladire, impunatoare, armonioasa, pe ale carei ziduri a mai lasat timpul cate o urma…….dar trecerea timpului nu a facut decat sa ii dea un aer mai aristocratic si nobil
Si nu ar fi nimic in neregula ca e asa, doar ca EL nu stie asta
Nu reuseste sa vada……..
Leaga mereu cu sarmulite peste sarmulite schelele , sa reziste inca un an, inca o luna, inca o zi……”

inteligenta emotionala ne face OAMENI

Gabriel Garcia Marquez

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

EVANGHELIA FEMEII COPIL

EVANGHELIA FEMEII COPIL

Voi arde precum soarele
in fiecare zi, atatea si atatea ore
ca sa pot incalzi o inima
arzand atat de intens, voi disparea si voi renaste
mereu si mereu
nu stiu cat va dura
nimeni nu stie
geneza lumii nu e la fel cu geneza dragostei
stiu de undeva ca se poate intamplasa te minunezi instantaneu de un suflet
stiu de undeva ca se poate sa lovesti instantaneu, ca un animal feroce
fara sa stii ca esti capabil sa o faci
si apoi poti reveni la calmul de dinainte de furtuna
ciudata fiinta omul
are nevoie de atatea si atatea minunatii
e trist ca nu le poate gasi corespondent
intr-un singur alt om
fiecare alt om ii poate darui ceva anume
dar el, ciudata fiinta
de unde sa stie ce sa aleaga?de unde sa simta linia fina a destinului sau?
se chinuie
alearga dupa fantasme si inchipuiri
face si desface planuri
invata transpirand si dornic de a pricepe ceva
si cand colo...........ha! ha! ha!ironie, cruda ironie
se trezeste ca e mai nestiutor ca niciodata
si o ia de la capat
il fascineaza cei care stiu
de unde stiu ei?
cei care pot
de ce pot ei?
se incrunta si isi spune
o sa pricep vreodata?
au vreun rost toate cate mi se intampla?
de ce cautam sa fim alaturi de alt om?
de ce facem copii?
de ce fiecare fiinta se afla doar in proprietatea sa
si nu poate apartine niciodata altcuiva?
ne inconjuram de false iluzii
ne amestecam printre cuvinte
ne intersectam cu oameni
ne intersectam cu suflete
ne bucuram , plangem, devenim indiferenti
citim din marii scriitori si filosofi ai lumii
sa patrundem in intelepciunea lor
cata zadarnicie
cata truda
pana ajungem sa vedem
ca de fapt
fiecare din noi suntem scriitori si filosofi
pe baza propriei experiente si vieti
si putem da postulatele noastre
si putem explica angoasele noastre
putem fi o clipa deasupra tuturor
zambind cu un zambet special
doar pentru ca avem o amintire nepretuita
asta ne face bogati?
asta ne face filosofi?
cine stabileste in lumea asta ca cineva
e filosof, poate marca lumea cu o teorie sau o idee?
tot noi
fiecare din noi
cei care suntem mici scriitori si filosofi
cei care ne intersectam cu oameni si suflete
cei care niciodata nu vedem ceea ce conteaza de fapt
iata!am devenit filosof!
CONTEAZA DE FAPT SA FII IUBIT ASA CUM ESTI
ASEMENEA IUBIRII DE MAMA, NECONDITIONATA
PENTRU CARE PUIUL EI E CEL MAI BUN
CONTEAZA SA NU GONESTI PE CEI CARE TE IUBESC
EI NU SE VOR OPRI SA TE IUBEASCA DACA II GONESTI
DAR TU VEI FI LIPSIT DE O PARTE DIN TINE
asta e iubirea, o parte din noi
restul.........e un NIMIC
poti avea tot restul............daca nu ai acea parte
esti un NIMIC
un REST
contorsionat de cautarea intregului
participand la nebunia generala
alergand, alergand........numarand, calculand
Doamne! cateodata e prea tarziu cand ne trezim
si prea tarziu sa se trezeasca in noi
ceea ce genereaza existenta noastra.
cu speranta ca ma voi trezi la timp, cu promisiunea ca ma voi uita in jurul meu si niciodata nu voi goni pe cei ce ma iubesc asa cum sunt te rog doamne, fa-ma sa pot exista IUBIND